Desi s-a incheiat de mult timp campania noastra prin scoli si licee, totusi s-a mai primit un mesaj, o compunere de fapt despre mama care, desi nu mai intra in concurs ca a ajuns prea tarziu, merita macar publicata, ca respectivul copil a muncit mult. Iat-o.
O viata de mama…
Cateodata ma gandesc…
Cum pot mamele, acele fiinte minunate care ne-au dat viata, sa faca atat de usoara viata de mama. Sunt intotdeauna bucuroase si nerabdatoare sa te ajute in orice problema ai. Intotdeauna iti sar in ajutor in orice probleme intalnesti, netinand cont de faptul ca sunt probleme. Dar te ajuta bucuroase numai ca sa te vada fericita.
De asemenea, chiar azi, uitandu-ma la mama mea cum pregatea prajiturile pentru ziua speciala dedicate mamelor si femeilor, 8 Martie, mi-am dat seama de un lucru foarte important.
Acel lucru statea in mintea mea, singur, incercand din rasputeri sa iasa la iveala, la suprafata, sa-si afirme existenta, sa se agate de orice amintire.
Exact ca o piatra pretioasa pe care, oricat de mult ai vrea, nu ai sti unde sa o gasesti. Iar ea sta chiar acolo, in fata ta, incercand sa-ti sara in ochi, sa-ti atraga atentia.
Dar nu poate, si atunci cade, cade, cade, pana cand da de fundul vasului, dar nimeni nu o aude, nu o scoate, nu o vede.
Exact ca un obiect foarte semnificativ pentru tine pe care l-ai scapat in apa si ai face orice pentru a-l adduce inapoi, pentru a-l recupera. Tot ce are nevoie este un mic impuls ca sa iasa. O atingere, un ajutor, un sprijin. Exact lucrul pe care mi l-a dat mama mea astazi: Atentie.
A reusit sa scoata la iveala ceea ce era imposibil de scos. Ceva ce incetca sa-mi atraga atentia de mult timp, care parca striga:
– Scoate-ma! Ajuta-ma! Ai nevoie de mine!
Dar, ca intotdeauna, mama a reusit sa faca imposibilul posibil.
Ei bine, iata care este acel lucru, care, printr-o coincidetna, este despre mame:
Tot timpul, aud multi oameni care, atunci cand discuta despre ziua de nastere, fac o mare greseala:
- Esti invitata la ziua mea de nastere!
- Serios? Dar cand te-ai nascut?
- M-am nascut pe data de . . .
- Si eu m-am nascut chiar cu o zi inainte! . . .
Multor personae li s-ar parea ca nu exista nici o greseala in acest dialog, dar eu abia acum mi-am dat seama ca nu este corect deloc.
Aceste cuvinte ascund in ele o greseala foarte mare, chiar daca par corecte din punct de vedere gramatical.
Dar nu cred ca vreodata lucrurile vor fi exact asa cum par.
Aceste persoane spun:”m-am nascut”,”te-ai nascut”.
Este o greseala extreme de mare.
Acele persoane s-au nascut? Nu.
Acele persoane au fost nascute. Au luat viata numai datorita unei persoane care s-a hotarat ca ele sa existe.
Datorita unei mame, care le-a dat viata.
Care a suferit foarte mult pentru aceste persoane. Care inca mai sufera, incercand sa aiba grija de ele, fapt care ii reuseste.
O mama ar avea grija de copilul ei, de puiul ei, chiar si dup ace ar trece in nefiinta. L-ar veghea, l-ar proteja, chiar si daca ar fi ultimul lucru pe care l-ar face.
Il ajuta. Il ocroteste. Il tine sub aripile ei protectoare. Sau ii tine, daca are mai multi copii. In siguranta.
Niciodata o mama nu si-ar lasa copilul neprotejat, nesupravegheat. Tot ar gasi o cale pentru a-l sti in siguranta. Pentru ca datorita ei a luat viata. Pentru ca ea, o mama, blanda si buna, s-a hotarat ca va avea grija de copilasul ei. Pentru ca isi asuma responsabilitatea pe care ea si-a luat-o.
Pentru ca ea i-a pregatit un mediu de trai, haine, obiecte, printre care jucarii.
Iar peste multi ani, ce primeste in schimb?
Uitare. Copiii uita ca ea le-a dat viata, ca ea i-a sustinut cu greu, uita clipele minunate cu aceasta si pleaca de la casa lor, in alte locuri, in cautarea luxului, a fericirii.
Binenteles ca alti copii nu fac asa.
Majoritatea isi iau parintii in locuri noi, bune, si cauta luxul si fericirea impreuna cu parintii, ii ajuta, ii sustin, pana in clipa in care copiii devin parinti.
Atunci, cei care au plecat si si-au lasat parintii in urma, se intorc si cer ajutorul. Pana cand, in clipa in care intra in casa pustie, ce sa vada?
Unde-i mama? Unde-i tata?
Raspunsul:nu mai sunt.
Copiii lacomi si-au gasit fericirea. Dar in timpul acesta, mama ce facea?
Ii astepta:
- Se vor intoarce, dragii mamei. Doar nu ne-au uitat . . .
Asa au trecut anii, si au tot imbatranit.
Au imbatranit singuri, fara nici un semn din partea celot carora le-au dat viata.
Dar cum am mai spus, o mama isi poate veghea copiii. Chiar si atunci cand a trecut in nefiinta.
Atunci Il roaga pe Dumnezeu:
- Doamne, rogu-te sa ma lasi pe mine, o biata mama, sa-mi vad copilasii.
Atunci, cand vede ca s-au intors acasa, cazand in genunchi, cerandu-si iertare, mama ce le zice?:
- V-am iertat, dragii mei copilasi.
Cate nu ar face o mama pentru puisorii sai. Le-ar da si luna de pe cer ca sa-i faca fericiti.
Iar ei poate niciodata nu vor sti cat sufera o mama pentru copilul ei.
Si copilul se tot intreaba cum este…
O viata de mama…IRINA MARINA ZVORISTEANU
cui ii place ?:)))))